Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa

   
 
         În faţa  Liceului „Mihai Viteazul” şi pe scările acestuia se afla destul de multă lume: mame cu copii în braţe, de mână sau în cărucioare, dar şi tătici, bunici în situaţii asemănătoare sau singuri.  Era o zi frumoasă de primăvară, după o iarnă cu multă zăpadă care nu se afla departe în urmă, deşi unii pomi dăduseră în floare şi se bucurau, în zumzet de albine, de razele soarelui din ce în ce mai calde. Mulţi dintre cei aflaţi acolo erau  în trecere sau la plimbare şi se opriseră din curiozitate.

Continuă să citești

Târgul de-afară. Proză literară, de Geo Constantinescu

Târgul de-afară

Târgul gemea de lume. Șirul lung de care cu grâu, venite de departe, de peste dealuri, tocmai din Irimeștii Vâlcii, s-a oprit la intrare. Ajunseseră târziu, deși plecaseră din sat cu o zi mai devreme, de cu seară, vorbind tare, chiuind și cântând, cu teama secretă să nu-i atace hoții.

Continuă să citești

Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa

            Eliberat din arestul de la Capu-Dealului, Emanoil Călugăru s-a îndreptat spre căminul cultural din localitate, unde aflase că urma să aibă loc deschiderea învăţământului ideologic pe anul şcolar în curs, la care participau toate cadrele didactice din raion.

Continuă să citești

Doi oameni… serioși. Proză, de Ion R. Popa

Continuă să citești

Trei suflete nevinovate. Proză, de Ion R. Popa

            Era primăvară. Paștele se apropia cu repeziciune, spre bucuria copiilor și nu numai. Câmpul înverzise pretutindeni și, prin crânguri, păsărelele parcă erau la întrecere cu cântecele lor vesele. În ultimul timp fusese auzit tot mai frecvent cucul, care a dat semnalul ieșirii la arat pentru puținii gospodari apți de muncă, rămași în sat. Vârstnicii începuseră a-și face de lucru prin grădinile de pe lângă case. Ici-acolo, ciopoare de oi cu miei și capre cu iezi pășteau sub supravegherea unor copii, uneori chiar peste grâul devenit prea înalt, pentru a preveni căderea timpurie a acestuia,..

Continuă să citești

Bătrânul de la Putna. Proză, de Ion R. Popa

            Era în august 1942. Inspectorul financiar Eugen Ionescu își continua munca de teren în comunele dunărene pentru a putea să beneficieze de concediu în octombrie, când urma să aibă nunta și să se așeze la casa lui.
            Văzând că cineva se tot învârtea în jurul primăriei, aparent fără un scop precis și cam derutat, totodată încercând să nu stingherească pe nimeni, i-a cerut lămuriri perceptorului Turturică. Acesta i-a explicat că e vorba de Predună, un refugiat. Eugen s-a mirat, apoi s-a gândit să discute direct cu acesta, pe care l-a văzut  a fi în anii tinereții, dar destul de robust  în contrast cu sine.

Continuă să citești

SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011

Continuă să citești