Mihai Firică: Ultimele zile și viața de după (Lirică), Editura Tracus Arte, București, 2017, 54 p.
Mihai Firică: Ultimele zile și viața de după (Lirică)
Răspunde
Arhive categorie: În atenția noastră
Peisaj interior. Poem, de Dan Ionescu
Peisaj interior
Dealul șerpuiește către infinitul rural.
Șanțuri, asemănătoare urmelor de depresii,
suportă apele nimănui.
O broască punctează,
cu sărituri ferme,
albastrul răsfrânt.
Nămolul, sclipind în raze,
încearcă să țină calul departe de alergări.
Arșiță. Poem, de Dan Ionescu
Arșiță
Stăm în câmp, sub căruță,
în așteptarea combinei.
Calul fără ham, legat de oblon,
mestecă din fânul aranjat dinainte-i de tata, în coșul căruței.
De ignat. Poem, de Dan Ionescu
De teama pieirii,
porcul spărsese gardul (cu mustăți de cioară în uluci).
După fuga prin grădină,
a așteptat,
în fața văii înzăpezite,
ca sacrificiul să-l transfere peste profunzime.
Nicolae Pârvulescu: Academie agramată (Roman). Noutate editorială
Nicolae Pârvulescu: Academie agramată (Roman), Editura Autograf MJM, Craiova, 2017, 480 p. Preț: 30 de lei
Mihai Eminescu: Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Un filosof în agoră. Poem, de Dan Ionescu
Un filosof în agoră
Umbla printre lucruri
cu scara iluziei în mâini,
pregătit s-o sprijine de arbori.
Se întreba mereu
dacă talazurile pe care le simte
izbindu-l în piept aparțin zării
sau ale ideii că zările însele sunt alte mări.
Moment (Variantă). Poem, de Dan IONESCU
Picăturile de apă,
prelinse pe cilindrul de lemn
al găleților suspendate în cercul de piatră al fântânii,
se aud noaptea,
când ia apă un consătean.
Plimbare prin oraș. Poem de Dan Ionescu
M-am și văzut răsturnându-mă
ca un modest cub de gheață
în paharul amărăciunilor.
Până la colțul străzii, m-am gândit
că nu mă va aștepta nimeni seara acasă.
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa
În faţa Liceului „Mihai Viteazul” şi pe scările acestuia se afla destul de multă lume: mame cu copii în braţe, de mână sau în cărucioare, dar şi tătici, bunici în situaţii asemănătoare sau singuri. Era o zi frumoasă de primăvară, după o iarnă cu multă zăpadă care nu se afla departe în urmă, deşi unii pomi dăduseră în floare şi se bucurau, în zumzet de albine, de razele soarelui din ce în ce mai calde. Mulţi dintre cei aflaţi acolo erau în trecere sau la plimbare şi se opriseră din curiozitate.