Peisaj interior. Poem, de Dan Ionescu

Peisaj interior

 

 

Dealul șerpuiește către infinitul rural.

Șanțuri, asemănătoare urmelor de depresii,

suportă apele nimănui.

O broască punctează,

cu sărituri ferme,

albastrul răsfrânt.

Nămolul, sclipind în raze,

încearcă să țină calul departe de alergări.

Continuă să citești

Un filosof în agoră. Poem, de Dan Ionescu

Un filosof în agoră

 

 

Umbla printre lucruri

cu scara iluziei în mâini,

pregătit s-o sprijine de arbori.

Se întreba mereu

dacă talazurile pe care le simte

izbindu-l în piept aparțin zării

sau ale ideii că zările însele sunt alte mări.

Continuă să citești

Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa

   
 
         În faţa  Liceului „Mihai Viteazul” şi pe scările acestuia se afla destul de multă lume: mame cu copii în braţe, de mână sau în cărucioare, dar şi tătici, bunici în situaţii asemănătoare sau singuri.  Era o zi frumoasă de primăvară, după o iarnă cu multă zăpadă care nu se afla departe în urmă, deşi unii pomi dăduseră în floare şi se bucurau, în zumzet de albine, de razele soarelui din ce în ce mai calde. Mulţi dintre cei aflaţi acolo erau  în trecere sau la plimbare şi se opriseră din curiozitate.

Continuă să citești