Puntea măgarului. Fragment de roman, de Ion R. Popa

 PUNTEA MAGARULUI

   

         În faţa  Liceului „Mihai Viteazul” şi pe scările acestuia se afla destul de multă lume: mame cu copii în braţe, de mână sau în cărucioare, dar şi tătici, bunici în situaţii asemănătoare sau singuri.  Era o zi frumoasă de primăvară, după o iarnă cu multă zăpadă care nu se afla departe în urmă, deşi unii pomi dăduseră în floare şi se bucurau, în zumzet de albine, de razele soarelui din ce în ce mai calde. Mulţi dintre cei aflaţi acolo erau  în trecere sau la plimbare şi se opriseră din curiozitate.

Continuă să citești

Ion R. Popa: Poate că da, poate că nu (Roman). Fragment

Deși războiul se afla în plină desfășurare cu armata germană în retragere grăbită, în dimineața unei frumoase zile de vară, în satul Făgureni din mirifica zonă carpatică a Olteniei, s-a stârnit, mai întâi ca zvon, că unii săteni aveau să vină de pe front.

Continuă să citești

Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia. Cronică literară*, de Geo Constantinescu

Cronică literară* publicată în revista „Mozaicul”, Nr. 8 / 2017

Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia

Volumul Presa literară din Oltenia, valorificând cercetările sale pentru teza de doctorat, profesorul şi scriitorul Dan Ionescu l-a publicat la Editura Aius, Craiova, în 2017. Punctul de vedere al lui Dan Ionescu în această investigaţie hermeneutică vizează în primul rând programele revistelor literare din zonă din perspectivă diacronică.

Continuă să citești

Dan Ionescu: Povestea unui destin. Cronică literară*

*Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 9 / 2017

Romanul Academie agramată (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2017, 480 p.), de Nicolae Pârvulescu se deschide cu o pagină în care este prezentat efectul unui apel telefonic. Dacă Marcel Proust redescoperea imagini ale timpului pierdut, datorită unui produs de patiserie, care-i amintea de bucuria pe care o trăia mâncând madlenele pregătite în casă, Nicolae Pârvulescu, dedublat în Viorel Roșianu, protagonistul cărții, abandonează mediul urban, profitând de vacanță, pentru a se întoarce acasă, la părinți, în satul Stăncești. Telefonul este un simbol al comunicării, dar de această dată, cu un „zbârnâit strident”, recuplează eul narator la o realitate proximă celei din Întâmplări din irealitatea imediată, de M. Blecher și-l determină s-o rupă cu prezentul. Primul impuls, necesar înțelegerii stării în care se află, este de a rememora, cât se poate de amănunțit, tot ce făcusem și ce zisesem în timpul mesei de la care mă ridicasem cu câteva minute înainte de miezul nopții”; al doilea, de a pune lucrurile la punct, iar pentru aceasta, este necesară schimbarea mediului.

Continuă să citești