Deși războiul se afla în plină desfășurare cu armata germană în retragere grăbită, în dimineața unei frumoase zile de vară, în satul Făgureni din mirifica zonă carpatică a Olteniei, s-a stârnit, mai întâi ca zvon, că unii săteni aveau să vină de pe front.
Emilian Mirea: Forma intimă a ființei (Lirică), Ed. MJM, Craiova, 2017, 70 p.
Preț: 20 de lei
Cronică literară* publicată în revista „Mozaicul”, Nr. 8 / 2017
Dan Ionescu. Presa literară din Oltenia
Volumul Presa literară din Oltenia, valorificând cercetările sale pentru teza de doctorat, profesorul şi scriitorul Dan Ionescu l-a publicat la Editura Aius, Craiova, în 2017. Punctul de vedere al lui Dan Ionescu în această investigaţie hermeneutică vizează în primul rând programele revistelor literare din zonă din perspectivă diacronică.
*Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 9 / 2017
Romanul Academie agramată (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2017, 480 p.), de Nicolae Pârvulescu se deschide cu o pagină în care este prezentat efectul unui apel telefonic. Dacă Marcel Proust redescoperea imagini ale timpului pierdut, datorită unui produs de patiserie, care-i amintea de bucuria pe care o trăia mâncând madlenele pregătite în casă, Nicolae Pârvulescu, dedublat în Viorel Roșianu, protagonistul cărții, abandonează mediul urban, profitând de vacanță, pentru a se întoarce acasă, la părinți, în satul Stăncești. Telefonul este un simbol al comunicării, dar de această dată, cu un „zbârnâit strident”, recuplează eul narator la o realitate proximă celei din Întâmplări din irealitatea imediată, de M. Blecher și-l determină s-o rupă cu prezentul. Primul impuls, necesar înțelegerii stării în care se află, este de a rememora, cât se poate de amănunțit, tot „ce făcusem și ce zisesem în timpul mesei de la care mă ridicasem cu câteva minute înainte de miezul nopții”; al doilea, de a pune lucrurile la punct, iar pentru aceasta, este necesară schimbarea mediului.
FURNICILE
De când era mic, Viorel a ascultat cu multă plăcere fel de fel de basme, apoi le citea de prin cărţile de la şcoală şi din ce cărţi mai găsea şi el. În multe basme Făt-Frumos pleacă după Ileana Cosânzeana la „drum de vară până-n seară” şi ajută fel de fel de vietăţi în necazurile lor. Acum, aici în Vietnam, şi-a amintit de furnicile care, drept mulţumire pentru binele făcut, îl ajută, la rândul lor, pe erou.
CONSERVE
Ei bine, ca s-o spunem p-a dreaptă, Viorel nu era prea încântat de condiţiile de acolo. Dormea într-o cămăruţă dintr-o baracă, la fel ca cele de camping, cu un pat militar metalic, o saltea cam ponosită, o pătură cazonă pe post de cearşaf şi încă una ca pătură, o pernă cu ceva paie sau frunze, o masă de lemn, cazonă, un scaun tip taburet, o carafă cu apă şi un pahar, iar în colţ un cuier. De mâncat, îl privea. Exista un fel de bufet undeva în apropiere, de unde îşi cumpăra pâine, marmeladă, ceva fructe şi conserve de peşte. Mai erau şi alte conserve, dar el nu avea încredere în ele, fiind speriat de cele ce mâncau ei pe acolo. Norocul lui a fost că, prevăzător din fire, ca orice gorjean, îşi adusese din ţară mai multe conserve: de fasole cu cârnaţi, de carne de vită, pateu de porc şi câteva de peşte. Îşi mai adusese nişte slănină de aia subţire, albă, lipită de şorici.
Fragment din romanul „După ochi ca murele…” de Iulian Popescu
SERTĂRAŞUL
Ştiţi ce e acela „sertăraş”? A, nu vă închipuiţi un birou sau un dulap cu sertare, dintre care unul sau mai multe sunt mici. Nu, aici e vorba de o piesă tehnică, destul de complicată. Închipuiţi-vă un creion mai scurt, 1, care are pe el nişte trepte, situate la distanţe neegale. Peste aceste trepte se află o bucşă, 2, ce are prevăzute pe ea mai multe găuri, poziţionate şi ele la distanţe diferite. Acest subansamblu, numit sertăraş, face parte dintr-o schemă complicată ce acţionează hidraulic, şi anume cu ulei sub presiune, diferite dispozitive ce execută anumite mişcări. Săgeţile arată pe unde intră şi pe unde iese uleiul sub presiune. Prin deplasarea pistonului multiplu 1, într-o parte sau în alta, se blochează anumite găuri şi se deschid altele, uleiul mergând într-un loc sau în altul, prin urmare maşina face anumite mişcări şi blochează altele.
Fragment din romanul „După ochi ca murele”… de Iulian Popescu, Editura „Sitech” Craiova, 2016
[Victor este un tehnician metrolog, având şi calificarea de tâmplar, acum, în anii `60, fiind şef de atelier de tâmplărie la o uzină.]
