Fragment din romanul „După ochi ca murele”… de Iulian Popescu, Editura „Sitech” Craiova, 2016.
[Victor este un tehnician metrolog, având şi calificarea de tâmplar, acum, în anii `60, fiind şef de atelier de tâmplărie la o uzină.]
Iulian Popescu: „Cin’ se ia cu mine rău…”, Roman, Editura SITECH, Craiova, 2017, 260 p.
Iulian Popescu: „O adoram de-o vreme-ntreagă” (Roman), Editura SITECH, Craiova, 2017, 244 p. Preț: 24 de lei
TRIUMFUL
– Onorată instanţă! Din desfăşurarea procesului a reieşit clar o singură concluzie: focul a fost pus intenţionat.
– Aşa mai vii de acasă, zice avocatul Asigurărilor.
– Da, a fost pus, însă nu de inculpat!
– Iar întoarcem procesul?
– Da, pentru că vrem să aflăm adevărul. Acum să vă explic cum şi de cine a fost pus focul. Nu cu lumânări, ci cu benzină! Dacă lumânările ar fi ars atâta timp în pod şi în camere, s-ar fi văzut din vecini şi din stradă şi li s-ar fi părut suspect să fie lumină în pod noaptea. Iar martorii au confirmat că nu s-a văzut lumină decât atunci când casa ardea.
FRAGMENT DIN ROMANUL „CĂLUGĂRIŢA DETECTIV” DE IULIAN POPESCU, EDITURA „SITECH” CRAIOVA, 2016
[Edela (prescurtare de la Edelweiss), era o fată rămasă orfană şi ajunsă călugăriţă – ucenică, care a avut şansa să fie ajutată de un prieten al părinţilor ei, numit (după profesie) în roman „Avocat”, astfel că a renunţat la călugărie urmând Facultatea de Drept din Bucureşti, prin anii `30, lucrând periodic şi la Procuratură, unde rezolvase câteva cazuri tare încurcate. Un caz nou este povestit în continuare.]
EDELA SE ÎNTOARCE…
Unde se întoarce Edela? La anchetele ei, numai că de data aceasta ca procuror plin. Terminase facultatea, făcuse încă din studenţie perioada de stagiu, fiind cunoscută ca bun detectiv. După câteva zile, înainte de a intra şi ea la vreun caz, a fost chemată de procurorul-şef, cel cu care pusese ea la cale prinderea unei hoaţe de bijuterii.
*din volumul: Ultimele zile și viața de după, Editura Tracus Arte, București, 2017, 54 p.
a plecat cu bucata sa de aur spre oraşul bogat
să vezi marginile gropilor recent săpate
nu poţi fi decât un nătărău altfel
salvat iarăşi de iepurele uriaş
Mihai Firică: Ultimele zile și viața de după (Lirică), Editura Tracus Arte, București, 2017, 54 p.
Peisaj interior
Dealul șerpuiește către infinitul rural.
Șanțuri, asemănătoare urmelor de depresii,
suportă apele nimănui.
O broască punctează,
cu sărituri ferme,
albastrul răsfrânt.
Nămolul, sclipind în raze,
încearcă să țină calul departe de alergări.
Arșiță
Stăm în câmp, sub căruță,
în așteptarea combinei.
Calul fără ham, legat de oblon,
mestecă din fânul aranjat dinainte-i de tata, în coșul căruței.
De teama pieirii,
porcul spărsese gardul (cu mustăți de cioară în uluci).
După fuga prin grădină,
a așteptat,
în fața văii înzăpezite,
ca sacrificiul să-l transfere peste profunzime.