Cântecul lui Pinocchio. Poem satiric, de Liviu Florian Jianu

 
Dragul meu părinte rătăcitor,
Mă bucur că ai revenit acasă
În mijlocul familiei.
Chiar dacă singur.
Aici va fi întotdeauna o pâine de mâncat
Albă.

Dacă nu a fost pusă pe masă
Nu e vina ta.
Au fost mulți sărbătoriți azi.
Și unde să pui o pâine
Între atâtea bunătăți?
Unde să mai înghesui
Comorile lumii, în plasă?
Am auzit spunându-se
În jurul meu:
         Cine se supără, să i se taie nasul.
Eu sunt Pinocchio,
Dragă tată Geronimo.
Dă-mi și mie un suflet
Că sforile astea
Îmi taie toate oasele
Și totuși
Mă bucur
Că suntem împreună
În aceeași nostalgie
 
7 ianuarie 2015
  Jianu Liviu-Florian
Cu deosebit respect
Sf. Gh. Vechi
Cu generalul Pacepa

O părere la “Cântecul lui Pinocchio. Poem satiric, de Liviu Florian Jianu

  1. Indecentă răzbunare și ironie a vremurilor

    Canicula-i bacterie, de-acuma, furioasă,
    Pătruns-a pe sub ușă, în temperata casă,

    Roșie ca racul, aproape goală umblă,
    Viral, să compromită și …virtuala Umbră!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns