Brândușele

9. XI. 1936 – s-a născut Nicolae Calomfirescu, în Turnu-Severin;

9. XI. 1956 – s-a născut Liliana Hinoveanu, în Vânjuleț, jud. Mehedinți;

9. XI. 1918 – a murit Guillaume Apollinaire, în Paris (n. 26. VIII. 1880, Roma).

Guillaume Apollinaire

Brânduşele

de G. Apollinaire

E lunca veninoasă, când toamna e-n declin.
Cireada paşte iarbă,
Dar paşte şi venin –
Brânduşe înflorite ca cearcănele grele
Iar ochii tăi se-aseamănă cu ele:

Sunt cenuşii ca toamna ce curge peste lume.

De ochii tăi mă-nveninez anume.

Gălăgioşi copiii vin de la şcoală-acum –
Se aude muzicuţa departe nu ştiu cum.
Culeg brânduşe – mame cu multe fiici aproape,-
Iar la culoare-ntocmai ca ale tale pleoape
Ce tremură ca floarea-n dezlănţuitul vânt.

Domol păstorul cântă, înfiorat şi blând.
Şi-ncet-încet cireada, cu muget leneş, lasă
pe totdeauna lunca veninoasă.

(trad. de D. Matcovschi)

Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
Un zeu umil.

(trad. de D. Matcovschi)

Lasă un răspuns