AUTOPORTRET : E minescu, de Liviu Florian Jianu

semnatura-eminescu1

AUTOPORTRET : E minescu

 

Calofilă Existență,

Pe o Lume în derivă –

Flori, misivă, cu misivă

Ai trimis – la câte-o divă –

Din troian de penitență –

Ea, copilă, ea, lascivă,

Cum e Lumea, de poetă,

Când prințesă, când subretă,

Când Acvilă, când cochetă,

Dăruindu-se, avidă –

 

Câte n-ai iubit, arsură,

Și n-ai pus – în loc de-ospiciu –

În  cuibarul din caliciu,

Al femeii de serviciu,

Biata ta de semnătură –

 

Imperfectă ideală,

Când aproape, când departe,

Când legați cu fir de carte,

Când, cu dragostea, și-n moarte,

Goi – în floarea toată – goală –

 

Iarna – de-o fi fost – să vină,

Și bastoanele, să-nghețe,

Și să crească flori, pe fețe,

Și-ntrebările, să-nvețe,

Cald ați nins –  mereu – Lumină –

 

Tot Lumină, fără vină –

Că tot curge – printre pietre  –

Să își țină floarea-n vetre –

Învârtită printre lepre –

Si ea urcă, iar, din tină –

 

Eu cu eu, de parcă Eul,

În Întâia Floare rară,

Vis de vis, de primăvară,

Pentru-ntregul Neam, și Țară,

E  minescu, Dumnezeul –

 

 

Și-i legat, de noi, cu sfoară –

Niciodată să nu moară –

Lângă toți de-un Neam, și Țară,

Lângă toți de-o Primăvară,

Lângă cei ce-i botezară –

 

Calofilă Tutelară –

Ca Luceafărul amiezii –

Ca toți aștrii, cu toții iezii,

Pițigoi, și huhurezii –

Cântă, iar, revino, iară…

 

Să-Ți trăiască Floarea-n ȚEARĂ!

 

 

15 ianuarie 2016

 

Lasă un răspuns