Atât de muți, de Liviu Florian Jianu

Mi-aduc aminte cum – sub grinzi –
De sărbători – prin târgul mare –
Intrai în sala cu oglinzi
Ce-ți deformau – din arătare…

 
Priveai – râdeai – ce ești – ce prinzi
Din cioburi strâmbe – și ciudate –
Tăcute – toate – erau – foarte…
Te bucurai – ieșind în tinzi
 
De simpla-ți – mare – libertate…
 
Mi-aduc aminte … ce ciudate…
Acele stranii – vechi – oglinzi…
Voiau să spună ceva, poate…
Din oameni – oare – ce să vinzi?
 
Și expoziția stă-n ruine –
Pe un culoar – doar intri – ieși –
Și ți se pare că e bine –
Cu-atâți colegi – din viață – șterși…
 
Și ți se pare că e vie
Oglinda plină – de demult –
Cea plină de copilărie
Și prieteni mulți – atât de muți…

Lasă un răspuns