Ars longa, vita brevis, de Liviu Florian Jianu

Ars longa, vita brevis

Așa era, cum nu-i, pe-acum:
Așa erau profesioniste –
regii și voci și chiar parfum
de repetiții ametiste

pentru minute, zece,-n drum…
și o armată de artiste
cu ateliere-ntregi – cu tot …
cu alți și alte – să existe,
să ia, din viață, ce mai pot

și să ofere, potul, tot…

și capelanul invizibil
urcând, și coborând, pe scară –
în negru – alb – inamovibil –
ce iar ai vrea – și te vrea, iară –

dactilografiind pe rânduri
către olimpicele piste
atâția privitori pe gânduri –
doar – să exiști – și să existe…

parcă din sonde-și trage seva
și rezemării lui, în soare
unde lumina e prea mare –
să nu visezi, că e aevea…

O părere la “Ars longa, vita brevis, de Liviu Florian Jianu

  1. Dacă Poezie nu e…

    Prea sastisiți de-atâta Proză –
    Narațiuni cu tentă roză,
    Ori sângerând de rea asprime –
    Vă rog, trăiți Clipa în …rime!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns