Al Gore: UN ADEVĂR INCOMOD

descărcare

Al Gore: UN ADEVĂR INCOMOD

de Mirela Teodorescu

“Există experienţe atât de intense încât, în timp ce le trăieşti, timpul pare a se opri. După ce reîncepe să curgă, iar vieţile  noastre îşi reiau traiectoria normală, experienţele rămân vii, pe vecie alături de noi, pentru că refuză să se piardă în trecut”, astfel îşi începe Al Gore călătoria în timp şi spaţiu pentru a fi convictiv cu noi, locuitorii acestei planete în suferinţă, în lupta pentru salvarea ei. Cartea, Un adevăr incomod –Pericolul planetar reprezentat de încălzirea globală şi posibilele măsuri care pot fi luate  – Editura RAO International Company, 2007 (An Inconvenient Truth: The Planetary Emergency of Global Warming and What We Can Do About ItRodale Press 2006) este o pledoarie despre felul cum am gestionat resursele celei mai frumoase şi mai primitoare planete din Univers. Lucrarea a fost răsplătită cu Premiul Nobel pentru pace în anul 2007.

Juriul şi-a motivat alegerea invocând “eforturile de colectare şi difuzare a in­for­ma­ţii­lor cu privire la schimbările climate­ri­ce provocate de om şi pentru pu­ne­rea bazelor în vederea adoptarii mă­su­rilor necesare luptei împotriva schimbărilor climaterice”, a declarat la Oslo preşedintele Comitetului No­bel norvegian, Ole Danbolt Mjoes.

Al Gore s-a născut pe 31 martie 1948, în Washington D.C., într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost senator, iar mama, una dintre primele femei care au absolvit Universitatea de Drept Vanderbilt. În 1965 se înscrie la cursurile Colegiului Harvard, pe care l-a absolvit în 1969, obţinând o diploma în ştiinţe guvernamentale. După efectuarea stagiului militar, se înscrie la Facultatea de Drept pe care a urmat-o şi mama sa, dar abandonează studiile pentru a candida la o funcţie în Camera Reprezentanţilor în Congresul American. Al Gore s-a aflat pe lista potenţialilor candidaţi democraţi

pentru Casa Alba, dar a pierdut în fata lui Michael Dukakis.

Pe 3 aprilie 1989, Al Gore decide să-şi abandoneze planurile cu privire la viitorul politic după ce Albert, fiul sau, pe atunci în vârstă de şase ani, este victima unui grav accident de circulaţie, procesul de vindecare fiind lung şi complicat. Gore incepe astfel să scrie cartea care îi va schimba viaţa şi care reprezintă unul dintre primele semnale de alarma cu privire la problemele cauzate de schimbările climatice.

 

”Un adevăr incomod” are o acţiune care se construieşte incet; de fapt totul se petrece în locuri banale: un curs public sustţnut de un bine-cunoscut membru al unui partid politic, fost vice-presdinte al Statelor Unite ale Americii, Al Gore. Mesajul de-a dreptul înspăimântător pe care îl transmite încă de la început a devenit practic un clişeu mereu repetat de-a lungul anului 2005! Acesta se referă la faptul ca locuitorii ţărilor industrializate nu fac altceva decât să distrugă climatul Pământului. Acest mesaj, pe cât se poate de banal devine demn de luat în seamă dacă este transmis aşa cum se cuvine. Şi Gore este un maestru al povestirii întâmplărilor.

„Reuşita luptei va fi influenţată decisiv de două naţiuni care nu depun suficiente eforturi acum: Statele Unite şi China”, a declarat Al Gore, precizând că „este timpul să facem pace cu planeta noastră”. „Salvarea mediului înconjurator trebuie să devină principiul comun de actţune al întregii lumi”, a adăugat fostul vicepreşedinte american, în discursul său ţinut cu ocazia ceremoniei decernării Premiului Nobel pentru Pace.

Este viitorul planetei pus, cu adevărat, în pericol – sau este acesta numai un mod prin care politicienii îşi pot aduna cât mai multe voturi? În paginile volumului Un adevăr incomod, Al Gore (fost vice-preşedinte în administraţia Clinton şi candidat pentru funcţia supremă) ne infăţişeaza o pledoarie convingătoare, bogat ilustrată, a punctului său de vedere. Grafice, explicaţii punctuale şi fotografii nostalgice şi spectaculoase în egală măsură, cartea reprezintă sursa documentarului care a obtţnut, în cursul  anului 2007, premiul Academiei Americane de Film. Aceasta este prima imagine a Pământului, din spaţiu, pe care am văzut-o cei mai mulţi dintre noi. A fost făcuta în ajunul Crăciunului, 1968, în timpul misiunii Apollo 8, prima dintre cele care a părăsit orbita şi a ocolit Luna, căutând locuri pentru a cobori pe suprafaţa ei, inainte ca Apollo 11 să o şi atingă, în vara următoare. Imaginea Pământului l-a făcut pe Frank Borman, comandantul misiunii să exclame: “La început, Dumnezeu a făcut Cerurile şi Pământul”.

O părere la “Al Gore: UN ADEVĂR INCOMOD

  1. Este minunat ca cineva mai are curajul sa scoata de la naftalina „adevarul incomod” punctat de Al Gore. Recenzia este proaspata, ritmica, tonica si releva o problema care transcede/ar trebui sa transceada preocuparile personale ale autorului. Nu vad insa o intrebare pe care o asteptam dupa atatia ani de la aparitia cartii…pentru cati a mai ramas destinul planetei o problema „incomoda”?

Lasă un răspuns