Adina Vața: Despre sinceritate

descărcare

Sinceritatea

 

În opinia mea, cuvântul ,,sinceritate” exprimă un sentiment profund, un sentiment reciproc, ceea ce toată lumea ar trebui să simtă.

Acest sentiment, ,,sinceritatea”, care pentru mine este tot un sentiment, te lasă să descoperi adevăratul caracter al unei persoane. Atunci când o persoană este ipocrită, te minte şi iţi ascunde anumite lucruri, ea nu se poate numi sinceră, deoarece toate cele menţionate mai sus definesc un caracter mincinos, înşelător, poate chiar urât.

Atunci când îţi faci un prieten, acesta trebuie să îndeplinească multe calităţi, dar cea evidentă, sau mai importanta trebuie să fie sinceritatea. Atunci când prietenii tăi sunt sinceri cu tine şi nu numai, atunci poţi fi sigur că aceştia îţi sunt devotaţi, că ei sunt prieteni adevaraţi. Acesta ar fi primul meu argument adus în favoarea cuvântului ,,sinceritate”.

Al doilea argument cred eu că se găseşte în proverbul ,,ochii sunt oglinda sufletului”. Am ales acest proverb, deoarece, consider că sinceritatea poate fi observată prin ochii persoanelor. De exemplu, atunci când o persoană nu este onestă, aceasta nu te poate privi în ochi sau chiar dacă poate, aceştia o vor trăda atunci când nu spune adevărul, spre deosebire de una care este onestă care te poate privi în ochi şi pe deasupra cu multă siguranţă. Pot spune că am prieteni sinceri, chiar dacă şi ei uneori mai calcă strâmb, dar stiţi cum spune un proverb latin: ,,Errare humanum est.”

În concluzie, cuvântul ,,sinceritate” trebuie luat în serios, iar pentru a demonstra că îl respecți, cuvintele sunt de prisos, faptele devenind, ca întotdeauna, stăpâne absolute.

O părere la “Adina Vața: Despre sinceritate

  1. In timp, inveti (Jorge Luis Borges)

    Dupa un anumit timp,
    omul invata sa perceapa diferenta
    subtila intre a sustine o mana
    si a inlantui un suflet,
    si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
    si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
    si asa, omul incepe sa invete…
    ca saruturile nu sunt contracte
    si cadourile nu sunt promisiuni,
    si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
    deschisi,
    si invata sa-si construiasca toate drumurile
    bazate in astazi si acum,
    pentru ca terenul lui maine
    este prea nesigur pentru a face planuri …
    si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
    jumatatea drumului.

    Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,
    pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
    Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
    si-si impodobeste propriul suflet,
    in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
    si invata ca intradevar poate suporta,
    ca intradevar are forta,
    ca intradevar e valoros,
    si omul invata si invata …
    si cu fiecare zi invata.

    Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
    cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
    inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

    Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
    fara a pretinde sa te schimbe,
    iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti!
    Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar
    pentru a-ti intovarasi singuratatea,
    in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

    Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
    si ca cel care nu lupta pentru ei,
    mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false
    prietenii.

    Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
    pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

    Cu timpul inveti ca, a scuza e ceva ce poate face oricine,
    dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

    Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten,
    e foarte probabil ca prietenia lui sa nu mai aiba niciodata aceeasi intensitate.

    Cu timpul iti dai seama ca, desi
    poti fi fericit cu prietenii tai,
    intr-o buna zi vei plange
    dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

    Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare
    fiinta nu se va mai repeta niciodata.

    Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
    mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

    Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
    asta va determina ca in final,
    ele sa nu mai fie asa cum sperai.

    Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
    cel mai bun nu era viitorul,
    ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

    Cu timpul vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
    iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
    si acum s-au dus si nu mai sunt…

    Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
    ceri iertare,
    sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
    sa spui ca ai nevoie,
    sa spui ca vrei sa fii prieten,
    dinaintea unui mormant,
    nu mai are nici un sens.

    Dar din pacate,
    toate se invata doar cu timpul…

Lasă un răspuns