A na în țeapă. Proză umoristică, de Liviu Florian Jianu

A na în țeapă
 
Duminică, m-am dus și mi-am comandat căciulă.
Nu mai aveau pe la noi. Cum este o căciulă de tundră, Solognac, din Franța.
Ce căciuli să mai găsești pe la noi?
Să îți acopere și urechile? Prea mari?
Să țină și de ger? La -10 – 13 grade ?
Să te apere și de rafale? La 70 – 90 km / oră?

 
Nici nu mai aveau pe la noi, prin depozite, nici pentru șefii cei mari.
Nici una, măcar. Pentru mine.
Numai în Ungaria.
 
Aștept.
N-am ce face.
Poate acolo, mi se va trage.
Căciula.
 
Altfel, cum se explică întârzierea asta?
Nu-i vorbă, ar fi fost bine să îmi mai măresc pensia, cu 100  – două de lei. Chiar doi roni îmi lipseau, să  am toată suma. O oră de meditație, de-a lu nevastă-mea. La limba română. Că e profesoară  bună. Chiar, maximă. 
 
Să văd pe la ce bancher, mă mai împrumut.
Să fiu și eu, gospodar.
 
Pe lumea asta.
 
Că pe cealaltă, când eram sănătos, am fost. Ce folos…
Am fost prea iubit… Cu ponos…
 
 
Totuși, două boabe, într-una, sunt greu de înghițit. Cât sunt eu de țăran.
Să ți se fure… și unde? Și când?… și de cine?… tocmai când vin și eu – în țară – la țară -…. și șapca… șapca mea gri, cenușie… O minunăție…
Și – cum să se fure în țara asta?
Unde era – și îmi este – securitatea?
Că venisem și eu – ca tot conducătorul – auto – să îmi țin meieuticele – și programele și directivele – în timp ce cosesc… la firele de iarbă… la fructe… la vie…la ce am mai adunat, și salvat,  pe acolo…
 
Și să mai și aștepți… o săptămână…
Să ți se tragă și căciula…
Tocmai din Ungaria…
 
E prea mult…
Cred că mi se coace ceva, pe canicula asta…
 
Pe lumea cealaltă, de Crăciun…
Pe asta, des fanta Marie…să ne vadă toate mamele, schimbarea – sub trageri – la față…
 
Mă iertați…
Eu – cu gramatica….științifico-fantastică…
 
Sfinții acestei Lumi, trag cu ce este mai bun.

Lasă un răspuns