Constantin Brâncuşi: 140 de ani (1876) de la naştere. BRÂNCUŞI – Viaţa (Biografie), de prof. dr. Ion Mocioi. Recenzie, de prof. Daniel Mocioi

coperta Brâncuşi-viaţa (1)

Constantin Brâncuşi: 140 de ani (1876) de la naştere. BRÂNCUŞI – Viaţa (Biografie) de prof. dr. Ion Mocioi. Prezentare de prof. Daniel Mocioi.

brancusi-2 (1)

Nenumăraţi critici de artă, prozatori şi eseişti au încercat apropierea de marele titan al sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi, cel care a revoluţionat arta lumii, iar prin mii de pagini şi sute de condeie a fost adus un continuu omagiu părintelui sculpturii moderne. La toate acestea putem adăuga numele brâncuşiologului Ion Mocioi, alături de cele 500 de pagini ce se reunesc în studiul biografic ,,BRÂNCUŞI – Viaţa”, care, prin studiile sale adunate într-o experienţă de aproape o jumătate de secol, ni-l readuce pe Brâncuşi, in memoriam,  pe meleagurile natale gorjeneşti.

Cartea profesorului doctor Ion Mocioi poate fi una dintre schiţele biografice mult aşteptate, mai bogată decât altele, prin sursele informative folosite, fiind dublată şi de o neţărmurită dragoste faţă de ilustrul înaintaş. A scrie despre Brâncuşi este o datorie dar şi o sărbătoare, care a fost în sfârşit înţeleasă şi datată 19 februarie, dar este şi o aleasă mândrie românească să găsim cuvintele potrivite pentru a dovedi iscusinţa minţii şi strălucirea geniului, pornite din Hobiţa spre culmile de glorie ale culturii universale.

Autorul cărţii ne introduce în gândurile măiestrite ale lui Brâncuşi, ivite din înţelepciunea populară, dobândită în anii copilăriei de la meşterii satului hobiţean, dar şi în talentul cizelat de faimoşi profesori ai şcolilor de artă la care a învăţat. Brâncuşi ne învaţă să înţelegem viziunea folclorică, preţuirea muncii, prieteniei şi păcii, cât şi filosofia cuprinsă în lumina bronzurilor polişate, în crestăturile lemnului sculptat, în ineditele forme artistice ce le-a descoperit. Cartea ne iniţiază în tainele omului şi sculptorului Brâncuşi, dar şi în arta de stilizare, de simplificare a mişcării universului ce poate fi închisă în forme de piatră, lemn sau metal, ce se topesc în tăcerea începutului lumii.

De pe copertă, chipul blând şi liniştit al sculptorului priveşte spre viitor, pentru că a fost un vizionar în artă, şi ne invită să răsfoim paginile vieţii sale. Deschizând primele file ale cărţii îl vom afla pe Brâncuşi la Tg-Jiu – stând la Masa tăcerii ne va vorbi cu ochii despre Poarta sărutului şi ne va duce cu gândul spre Coloana fără sfârşit – fără să ne dăm seama că şi Timpul sculptează în piatră.

Lasă un răspuns