Liviu Florian Jianu: Suflete de trei parale

Suflete de trei parale

Ultima scară spre cer întâlnită de mine era cea a unui coleg de școală generală mai mare.
Sora lui mi-a fost a doua iubire platonică, după Stela – și șefă de clasă.
Tatăl lor a murit în clasa a șasea. Răcise, venind de la țară. Cu geamul lui deschis, al șoferului, de la Dacia 1100, în ziua toridă de vară .
Mormântul lui a avut deasupra pământ. Și o carte de piatră deschisă la căpătâi.
în care scria : Nobil tată și medic, care ai ajut grijă de atâtea suflete și trupuri recunoscătoare…

Continuă să citești