Ion R. Popa: Ultimii proscrişi*


*Fragment din romanul Coroana oțetarului

 

         Deşi, calendaristic, vara trecuse şi începuseră să apară semnele toamnei, pe timpul zilei căldura continua să fie înăbuşitoare.

         În faţa secţiei de învăţământ raionale, veniseră încă de dimineaţă câteva zeci de învăţători şi profesori de toate vârstele, cu speranţa că vor obţine repartiţie la o şcoală cât mai apropiată de Oraş, după cum sperau cei mai mulţi, sau cât mai apropiată de domiciliu, după cum sperau câţiva. Posturi se găseau din plin, aflându-ne în perioada când fuseseră înfiinţate multe şcoli elementare la sate. De aceea, mulţi tineri, în special absolvenţi de liceu care nu reuşiseră la facultăţi, sperau să prindă un post pentru a nu pierde timpul în van.

Continuă să citești

Ion R. Popa: Labradorul „Diana”. Proză scurtă

Labradorul „Diana”

         La insistenţele părinţilor, Iancu Dinculescu, convins că nu mai are scăpare de gura lor, a pus la cale o vânătoare pentru vulpea care produsese mari pagube într-o parte a satului.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Continuă să citești

Liviu Florian Jianu: Fotografia. Proză scurtă

De mic, îmi plăceau trenurile.
Mașina a venit mai tâziu, în 1968.
Când aveam 7 ani. A fost prima mașină străină, de lux, din oraș.
Fiat Uno Mille Tree Cento. Așa scria pe torpedoul ei albastru. Cu litere argintii, de metal. Caligrafiate înclinat, într-o strunjire adâncă și rotunjită.

Continuă să citești