Irina Lucia Mihalca: Blocul de piatră. Lirică

Blocul de piatră

 

Totul se liniștește

după ce depășești stâncile, talazurile și învolburările,

prin amestecul de culori, continente ne despart,

suntem atât de departe de curba clopot,

pod peste lună, în lumina palidă,

amintiri de mătase

spre vărsare se oglindesc,

în bătăi de tobă, rugăciuni neîncetate

se ridică fuioare, fuioare…

 

Urci cărările de munte, peste nori, îngeri plutesc,

pe aripi de vis te poartă sunete discrete,

sub cerul de culoarea inocenței

pajiști de flori îți răsar timid,

în zori, din oceanul nopții,

o nouă pagină

pulsează ritmic în cartea vieții.

 

O eliberare uimitoare,

în fiecare clipă ne trăim veșnicia.

Iată delta, dragostea mea!

 

3 păreri la “Irina Lucia Mihalca: Blocul de piatră. Lirică

  1. Spiritul Aurorii Boreale

    Ca un pribeag, prin ani, viking,
    Am învățat și eu să ning…

    Îmbrac în alb rămasul timp,
    LUMINA-i ultim anotimp…

    Petre Cazangiu

    • Frumos raspuns liric, invesmantat in lumina aurorii boreale! Multumesc, Petre Cazangiu.
      Cu aleasa consideratie,
      Irina Lucia Mihalca

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.