1 Decembrie la Toronto, de Liviu Florian Jianu

 
Poate, pe-acolo, singura grijă
Este ținuta:
Cât de frumoasă
Să fie masa
Pe care o punem
în amintirea
Celor de-acasă?
 
Poate, pe-acolo, nu duci grija zilei de mâine .
Ai timp pentru toate.
Doar
Să deschizi ochii
și primești de îndată
O invitație:
La tipografie, la ziare, la teatru, la carte, la artă,
la degajatul forum de charta.
 
Poate, pe-acolo, lumea nu-ncape de-atâtea premii
Cu care
Oricum, nu are ce face.
Nu sunt scări,
în décor,
de valoare.
Spre oglinda dublă de  mare.
 
și, in general,
Se trăiește ața,
De amorul artei,
Doar
Pentru a da
Bună ziua
 
Urmate de lungi
Pahare de vorbe pe masă
Despre starea  războaielor literaturilor lumii.
 
Poate, pe-acolo,
Toate  merg ca pe roate
Atât de bine
încât nimeni nici nu merge pe ele.
 
Poate, pe frunze …
Poate, pe stele…
Poate, pe ape….
Poate…
 
Dar nu pe pământul rătăcirilor mele…

O părere la “1 Decembrie la Toronto, de Liviu Florian Jianu

  1. Paradă retro(gradă)…

    Steaguri, imnuri, izmeneală…
    Tablou vechi, natură moartă…
    Oști și marșuri… Dar se poartă
    … Zgomotoasa fasoleală!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns